Primii Pasi la Bursa cu Sibex

Bursa de Marfuri de la Sibiu organizeaza pe data de 18 mai 2011 la Bucuresti, seminarul „Primii Pasi la Bursa cu Sibex”. Daca esti pasionat de pietele de capital sau pur si simplu esti curios sa afli cum poti face bani, chiar si atunci cand esti in pierdere, acesta este contextul potrivit sa te alaturi specialistilor de la Sibex care o sa te introduca in lumea derivatelor.

Seminarul se va desfasura intre orele 17:00-20:00 la punctul de lucru al Sibex din str. G-ral Magheru, nr. 27, et. 1, ap. 14 si este GRATUIT!

Inscrierile se fac pana pe 17 mai. Grabiti-va, n-ar fi pacat sa ratati asa ocazie? 😀

Orientarea profesionala – subiect fierbinte tinut la rece

Am observat ca foarte multi studenti din ziua de azi pica la examenul „Ce vrei sa faci in viata?”. Majoritatea se lasa fermecati de iluzia castigurilor materiale consistente si ignora daca meseria respectiva ii caracterizeaza, le place sau isi doresc sa construiasca ceva pe seama ei. De cate ori nu am auzit „eu o sa dau la Medicina ca sa fiu liber-profesionist si sa castig bine” sau „o sa dau la Finante ca sa ma fac mare bancher”, in conditiile in care afinitatea catre domeniu este aproape nula. Prin urmare, putini sunt cei care isi descopera vocatia din liceu si se orienteaza catre o facultate care sa le faciliteze accesul catre cariera visata.

Cred ca undeva este si o problema cu modul de abordare al lucrurilor in perioada liceului. Este adevarat ca liceul este perioada cea mai potrivita pentru acumularea unei culturi generale cat mai vaste, dar lipseste cu desavarsire comunicarea cu mediul universitar, ca prim pas catre orientarea mai departe a elevilor. De asemenea, lipseste si comunicarea aplicabilitatii materiilor predate, in ce domeniu pot fi fructificate si din ce meserii poti alege daca vrei sa te angajezi. In opinia mea, as renunta complet la materii precum educatie antreprenoriala careia nu ii vad rostul in conditiile in care economie oricum se studiaza si sunt cam acelasi lucru, si la multe alte materii care nu se potrivesc cu profilul ales. De exemplu, pentru o specializare matematica-informatica (pe care am avut-o si eu, by the way) mi se pare total inoportun sa incluzi in curricula materii precum logica sau psihologie sau chiar filosofie pentru ca oricum nu capteaza interesul si sunt facute taras-grapis ca sa se treaca clasa. Astea sunt subiecte care cer o anumita sensibilitate si aplecare catre zona asta, nu oricine este incantat sa citeasca sau sa dezbata pe teme conexe. Doar cei care sunt pasionati de spectrul socio-uman pot sa isi construiasca un bagaj de cunostinte consistent si sa se cultive din orice surse din dorinta de a evolua. Dar astfel de cazuri sunt rarissime, insa nu se tine cont de acest lucru si se incarca programa scolara doar ca sa atarne. Cum spuneam niste randuri mai sus, ca sa nu divaghez, un elev care a ales matematica-informatica, este in principal interesat de fizica, mate, info, poate si chimie, pe care se axeaza si nu de chestiuni mai umaniste, decat in cazuri exceptionale, in functie de inclinatia fiecaruia. Ce vreau eu sa spun prin toate acestea este ca ar trebui sa se insiste mai mult pe specializarea in sine si sa se renunte la materii inutile care doar aglomereaza orarul si nu au o finalitate concreta. In schimb, ar trebui organizate mai multe intalniri cu oameni din mediul universitar, fie ca vorbim de profesori, studenti, reprezentanti ai organizatiilor studentesti, ca sa crestem nivelul de informare care in prezent tinde la zero. Eu sincer chiar cred ca un astfel de demers ar ajuta la luminarea multor minti dezorientate si debusolate.

Asta a fost un prim aspect. Apoi vine problema facultatii. Asa cum am punctat in paragraful anterior, cea mai mare parte a studentilor vin la o facultate care suna bine, insa fara sa aiba habar ce se intampla acolo, doar de dragul de a nu se face de ras ca au ramas pe tusa, fata de colegii lor care au intrat bine-mersi. Insa, cine poate sa garanteze ca nu e si la ei aceeasi problema? Bun, vin neinformati si traiesc un soc puternic cand vad ce se petrece, poate au norocul sa se adapteze cu brio si chiar sa indrageasca anumite materii, dar in multe cazuri socul creste in dimensiuni si capata un sens negativ, afectand moralul studentului, care aluneca pe o panta a descurajarii si a dezinteresului total, ajungand foarte aproape de rateu daca nu este observat la timp si sustinut. Ceea ce lipseste aici este comunicarea cu mediul de afaceri. Nu puteti sa va imaginati cat de mult poate sa conteze sa vina o persoana din industrie la tine si sa iti spuna „Domnule, facultatea nu este totul si nu trebuie sa disperi. Drumul in viata ti-l poti construi de oriunde, indiferent ca termini facultatea X sau Y, cu ajutorul metodelor a, b, c, d etc…”. Cand auzi asa ceva, pur si simplu ti se inunda tot interiorul de un puseu de lumina care iti confera o stare de satisfactie, de multumire, de bucurie ca nu ai investit 3 ani de zile in ceva care sa fie degeaba. Si nu numai, conteaza sa ne si faca un transfer de know-how, sa ne impartaseasca din experienta lor si sa vedem ce se intampla pe piata.

Si ceea ce mi se pare si mai important decat aceste doua lucruri pe care le-am prezentat, este consilierea studentului in cariera. Am atat de multi prieteni, amici, colegi, care se afla acum pe ultima suta de metri cu facultatea si nu stiu ce sa faca mai departe, nici cu masterul, nici cu job-ul, dar ce este mai grav, este ca nu stiu ce le place si ce nu, la ce sunt buni si se pricep de minune sa fac treaba sa mearga brici si la ce sunt total nepotriviti. Ca atare, consider ca niste specialisti in HR si psihologie umana ar trebui angajati ca sa vina in ajutorul studentilor (sau macar universitatea sa incheie parteneriate cu firme de HR daca este mai convenabil), avand in vedere ca am facut cunostinta si cu o gramada de profesori neaveniti care n-au absolut nicio legatura cu procesul didactic, dar sunt acolo ca rezultat al unor permutari, intelegeri si bateri de palma care converg catre interese comune. Sigur ca si profesorul are datoria sa faca cunoscute studentilor domeniile de activitate promovate de materia pe care o predau, dar ei nu au cum sa orienteze studentul in cariera pentru ca nu rezulta ca acesta din urma este pasionat de materia pe care ei o predau si in plus profesorul nu are de unde sa stie ce se intampla cu studentul, ce ii place sa faca sau daca are nevoie de consiliere. Si, ca sa nu uit, un profesor nu are aproape in niciunul din cazuri abilitati de HR sau psihologie umana, deci nu ar fi chiar indicat sa intre intr-un rol din asta unde sa ia capsuna de aur fara efort. Insa, un specialist care ofera consultanta la inceputul fiecarui an universitar unui student sigur poate face minuni.

Eu personal am beneficiat de o intalnire one-to-one la inceputul anului al treilea de facultate cu Corina care a durat aproximativ o ora, in care am reusit sa-mi dau seama ce vreau sa fac mai departe, care sunt punctele mele tari, unde excelez si ar trebui sa insist si unde nu sunt asa buna, dar ma pot perfectiona. De asemenea, tehnica adresarii intrebarilor a fost cea care si-a spus cuvantul deoarece m-a ajutat sa-mi definesc mai bine obiectivele si sa imi pun intrebarea „de ce?” atunci cand obisnuiesc sa dau o scuza cum ca nu pot duce ceva pana la capat. Si mi-am zis de atunci incoace ca voi pedala in directia domeniului in care vreau sa devin un viitor specialist. In cazul meu, pietele de capital, subiect pe care il voi aborda si in lucrarea de licenta. In acest sens, am propus sa facem proiectul Actori la Bursa, am cautat oportunitati de practica in domeniu si am incercat sa ma documentez pe toate caile posibile cat mai bine. Oricum, un lucru este sigur: stiu ceea ce vreau sa fac. Dar acest lucru este palpabil in ziua de azi pentru ca am avut norocul sa fiu si membra in DAfi si sa cunosc si oameni priceputi aici.

Este greu sa raspunzi afirmativ la intrebarea „Stii ce vrei sa faci in viata?”, si tocmai de aceea sunt din ce in ce mai convinsa de necesitatea consultantei in cariera in universitatile din Romania. In fond, ne plangem ca lucrurile nu merg bine in tara si fugim ca niste lasi catre alte tari dezvoltate, pe motivul ca acolo ne va fi mai bine, ignorand potentialul urias al Romaniei, atat sub aspectul resurselor naturale, dar mai ales al celor umane, care sunt dotate cu o inteligenta nativa de exceptie si promit oameni de varf în meseria pe care o vor practica. Defectul nostru este ca ne lasam resursele sa se iroseasca si nu facem nimic pentru a le intretine. Eu pot sa bag in mana in foc lejer ca odata ce s-ar crea pentru toti invataceii de la fiecare stadiu de formare un drum cu mai multe indicatoare si mai multe explicatii, ar avea sanse insutite de a ajunge la destiantie mult mai usor si de a deveni acei invingatori din varful piramidei asa cum se viseaza.

Guvernul de paie sau teatrul de papusi de la Victoriei

Mi-am impus cu tarie sa nu politizez sub nicio forma, dar legea educatiei – data de ilustrul guvern Hodoronc-Boc cu numarul indeterminabil – efectiv iti loveste simturile atat de agresiv, incat doar daca esti nenorocit pe viata ai ramane indiferent. Sa va citez, dragi cititori, unul din extraordinarele aspecte propuse, si nu doar propuse, dar si promulgate! Iata: „PENTRU FIECARE ABSENTA A ELEVILOR, PARINTII VOR PLATI AMENZI INTRE 500 SI 5000 LEI, SAU MUNCA IN FOLOSUL COMUNITATII”.

Si acum, sa incepem cu primul invitat onorabil pe lista noastra de dezbateri, cel in cauza cu acest eveniment, va rog sa-l aplaudati pe laudabilul ministru al Educatiei prin prostie, Cercetarii prin metode primitive si Inovarii prin inapoiere, stimabilul Petre Daniel Funeriu. Dom’le, pare rau de dumneata, pentru ca imi erai chiar simpatic si te credeam posesor de intelect de calibru inalt si o figura de seama a mintilor luminate romanesti din randul celor tineri, dar cum polemica presupune atitudine acida si virulenta, ma tem ca trebuie sa va supun tratamentelor chimice in cauza, mai ales ca sunteti atat de familiar acestui domeniu. Domnule „menestrel”, in opinia dumneavoastra calita de acizi si baze, ati gandit ca elevul este foarte stimulat sa fie prezent la scoala daca i se aplica taxa pe absenta? Ma mir de ce nu ati stipulat ca pedeapsa inghitirea de acid sulfuric, moartea era imediata si nu lenta, era mai la indemana si scapati de o grija. Cu toate studille capitaliste si liberale pe care le-ati insusit CV-ului dumneavoastra consistent, acum pasiti pe balerinii lui Keynes? Credeti ca forta este cea care va aduce bunastare poporului roman?

Sa-mi spuneti ceva: aveti macar o vaga idee despre realitatea elevului din anul 2010? Cunoasteti situatia familiilor, perceptia elevilor despre scoala si mai ales, lipsa de informare la care sunt supusi in mod murdar de toate institutiile posibile care isi bat pieptul cu pumnul ca reprezinta tara cu un carnat de asa-zise sentimente patriotice si de toti functionarii care se cred mari oameni de litere si cifre, incepand cu secretarele, care considera ca statutul lor regal de a fuma in duct continuu si de a-si ocupa timpul cu preocupari de printese neincoronate nu le permite sa acorde amabilitate si bunavointa in a oferi informatii si ajutor elevilor, care de cele mai multe ori pleaca timorati din birourile lor sinistre si se roaga sa nu fie nevoiti sa mai suporte flacari scoase pe nari de dragon? Ma tem ca aceste fenomene palpabile va scapa din vedere.

Cine poate impune elevului cum sa priveasca scoala? Poate pentru unii e importanta, pentru altii e doar un instrument care le permite sa mai plece de acasa, sa nu se plictiseasca. Daca elevul alege sa lipseasca, inseamna ca exista niste motive, care rezida fie din atitudinea „je m’en fiche-ista” a profesorilor care arunca in mod josnic niste silabe fara legatura in scopul de a mari bugetul pregatirilor, fie din totala lipsa de interes pentru acea materie. Nu se presupune ca fiecare e liber sa-si aleaga drumul pe care vrea sa mearga? Este cineva obligat sa invete cu de-a sila fizica cuantica daca nu o agreeaza si nu ii foloseste in mod concret pe viitor? Si acum absentele nemotivate…Se presupunea pana nu demult, cand eram si eu in sanul invatamantului obligatoriu, ca poti avea pana la 14 absente nemotivate pe semestru, iar daca depaseai, nota la purtare era cea ajustata, nu bugetul parintilor! Aa, si aceasta politica a medicilor scolii de a verifica pana in maduva oaselor scutirile ca nu cumva sa fie venite de pe nu stiu ce planeta si de cele mai multe ori, de a le refuza, te scarbeste efectiv sa mai incerci sa faci rost de asa ceva. Si cine primeste cioburile drept cadou? Evident, elevul, pentru ca el e mai fraier si statul are grija sa-i incredinteze numai sarcini pe masura. Si nu oricum, ci cu plata pe absenta! Ilustre domn, invatamantul preuniversitar in Romania este 99% gratuit, putine sunt liceele si scolile generale private la nivel de tara. Prin urmare, nu poti cere bani pe ceva ce este gratuit, cu un pretext de doua parale mascat frumos sub machiajul unei legi. E cea mai denigranta metoda de a mai scoate niste bani de la contribuabilul roman, care munceste pana la epuizare ca sa aiba „caramizi” de dat unui guvern facut din paie, fara nicio structura solida care macar sa induca ideea de institutie importanta a statului.

E curios cum ii veti surghiuni pe parintii cu posibilitati materiale reduse, care nu stiu ce le ofera ziua de maine si isi dau si ultima suflare sa asigure viitorul copiilor. Daca elevul trebuie sa munceasca pentru a-si ajuta familia? Credeti ca ii mai pasa lui ca are nu stiu ce absente la scoala sau ca rateaza materia X, cand nici nu stie daca are ceva de pus pe masa in ziua respectiva? Prin urmare, parintii lui ar trebui sa plateasca o amenda de pana la 5000 lei, si cum saracii nici 50 de bani nu gasesc asa usor, vor primi ca „task” absolut incantator sa presteze munca in „folosul” comunitatii. Pardon, care COMUNITATE??? Comunitatea de imbecili de care suntem condusi si care ne conduc spre indobitocire crasa? Pentru ei sa vina sa isi batatoreasca mainile si picioarele si sa-si lase familia sa sufere de foame! Bravos, stimabile! Foarte bine gandit, Agamita Dandanache v-ar invidia cu siguranta! Halal lege, e cu siguranta unica, dar pe ce sistem de valori se bazeaza? Bologna, cu care va laudati atat? Sau Bolovania? Cultura economica daca ar exista la dumneata, domnule ministras, ti-ar sclipi asa  o luminita care iti aminteste ca taxele cu cat le diversifici si le amplifici, scad interesul la cote uriase si iti pot aduce castiguri doar pe termen scurt, pe termen lung pierderile sunt mai mult decat exorbitante, dupa cum a demonstrat si Laffer in celebra sa curba care ii poarta numele. Exact ca un ditamai pietroiul pe care il legi de o funie, funia o infasori in jurul gatului si ii dai drumul in gol, si ea te trage pana cand stoarce tot sucul din tine pana ramai absolut evaporat.

Deci, cam asta e, oameni buni, marionete trase de sfori de coana UE care danseaza asa frumos, toate localizate la teatrul de papusi de la Piata Victoriei. Va invitam sa participati zi de zi la spectacole de circ absolut unice si sa va alimentati primitivismul, sa redevenim driopiteci ca sa aiba cine sa ne colonizeze, sa devenim niste „avatari” ale celor mai dezgustatoare malformatii ale naturii, pe care le admiram zi de zi pe ecranele deja ultra-tocite ale tembelizoarelor si le aducem ovatii non stop. Vizionare placuta!

Tie…cu directie!

Imi place sa te vad ca tremuri atunci cand ma zaresti, ca ti se rascoleste intreaga arhitectura incercand sa mai deschizi o ferastruica, o aerisire, un orice orificiu, doar-doar sa incerci sa contracarezi, sa estompezi, sa minimalizezi efectul organic paroxistic pe care ti-l provoc: palesti, slabesti si devii o aratare schiloada, rahitica, subnutrita, anorexica, fada!

Incepi sa transpiri si intreaga incapere se contamineaza intr-un mod straniu: detii un venin ieftin, atat de ieftin, incat iti vine sa vomiti de scarba, dar nu pentru ca ar fi harpiic, ci pentru ca e scos din culmea prostiei. A fi veninos e o arta, niciun sarpe nu are aceeasi tactica de a-si subjuga victimele, dupa cum niciun ticalos nu isi merita numele sau macar dreptul de a se numi asa daca nu stie sa emane acel soi de lave vulcanice nu neaparat purtatoare de culoare, dar care distrug, rad totul in cale si se intaresc in cicatrici eterne.

TU, fiinta de la 38, scuipi in sictir o flegma verde care vrea sa tinda la o imitatie de otrava, zgariind simturile oricarei jivine care are macar un radical de ordin n tinde la infinit de epsilon de sensibilitate, ca sa te evidentiezi in afara negurii tale dense unde nimeni nu te observa pentru ca n-ai culoare, n-ai contur, n-ai forma, n-ai fond, nu esti palpabila si nici detectabila.

Vezi cat de derulanta esti? Esti un capital circulant care face gaura in buzunarul inimii sau al portofelului oricui ar alege sa te intrebuinteze, strici orice concept de productivitate al eului, orice notiune de evolutie a cifrei de spirit si orice intentie de a genera profit interior reflectat in extensia exteriorului.

Dar, ador sa-mi desfat ochii cu scurgerea ta lenta, bactericida, inspre picioarele mele, care raman imune pentru ca se excita sa simta ceea ce lasi tu in urma, in final indreptandu-se spre un 0+, spre o dreapta asimptotica a lui 0, tu anulezi, dar nu lasi un simplu nul, amprentezi o conotatie pozitiva pentru mine pentru ca eu ma hranesc cu al tau consum, eu ma conserv si ma revitalizez, si fiecare zdruncinare de-a ta este o energie cinetica suplimentara pentru mine.

Si-mi place sa stiu ca pot sa te distrug, nu o fac, iar tu nu stii asta…Si  totusi, te daram atom cu atom, lent…foarte lent…usor…si foarte intepator!

din gura in gura…

Da, gura mea nu mai putea suporta sa imprastie cuvinte doar in eter si s-a revoltat pragmatic si patrunzator asupra eului, cerand cu maxima autoritate o certificare palpabila a amprentei sale. Si, evident, eul fiind in permanenta bombardat de solicitari diverse din concret sau din metafizic, nu a putut trece la categoria pagini inutile si ingalbenite revolutia de o clipa a generatorului uman de sunete, silabe, cuvinte si alte fonii care necesita decodare. Prin urmare, LoLo scrie astazi pe blog, e deja insetat de dezbateri, contextul o permite, iar sinele o cere. De data asta, fara diacritice pentru ca vrea libertate totala, fara bariere de orice natura. Si o sa comunice cu tine, cel care lectureaza randurile acestea.

Am gasit zilele trecute un proverb arab care spune ca paradisul pamantului se gaseste in sanul unei femei, pe spinarea unui cal si printre paginile unei carti. Cat de sintetic poate fi redus intregul univers! Si cat adevar cantat de secole intregi in ode si poeme, redus la cateva cuvinte… Paradisul ramane pamantean si muritor, el este creat din teluric si evaluat la nivel de cosmos. Noi, insignifiante bucati de lut, niste furnici de microdimensiuni, extrapolam originile sale spre nonpalpabil si catalogam drept imposbila atingerea sa in lumea asta, unde Prometeu a vrut sa faca varianta secunda a Olimpului zeiesc. Ne gandim la harpe, la ape limpezi, linistite si lin curgatoare, concepem idealuri titanice cu ecuatii labirintice si ne miram de ce nu gasim rezultatul. Raspunsul e clar: omitem lucrurile simple care rezolva intregul sistem Cramer al universului, si da, chiar asa, solutie unica pe care o notam ca triplet (f, sc, c) .

Femeia (f) este baza universului,  in ea se afla cheia oricarui mic sertaras enigmatic din dulapul sau multicompartimentat, ea inglobeaza absolutul existentei. Forme pline, obraji rotunzi, palizi, candizi, ochi profunzi, plete curgand pe umeri, la care se adauga o infinitate de alte reprezentari pe care minti luminate de-a lungul istoriei le-au imaginat si omagiat la adresa femeii. Insa oriunde ne-am uita in artele frumoase, sanii sunt partea cea mai adorata a femeii. E si firesc, imbecil sa fii sa nu omagiezi acest totem al corpului ei! Cum sa nu, cand fertilitatea, fecunditatea, fructul intregii speciei umane sunt concentrate in ei, tot gigantescul inconjurator si extra-inconjurator sunt proiectate in cel mai frumos mic mod cu putinta! Si ii sorbi din priviri si ii admiri si ramai hipnotizat si te intrebi de ce oare te captiveaza atat..Ei te atrag si tu te lasi controlat, ei te subjuga si tu te lasi subjugat, ei iti comanda si tu executi. Cata frumusete, cata desfatare, cata betie de imagini si cat boem incarca ochiul…Si mai vrei, si mai vrei, si mai vrei.. Si de ce? Pentru ca simti ca perfectul pentru tine incepe sa prinda contur, iar fericirea absoluta se cerne firimitura cu firimitura si se coace o paine mare, pantecoasa, care te anunta ca sufletul tau se simte foarte bine si e hranit pe masura. Pana si cuvintele se termina acolo unde nici nu au inceput a se scrie…E pamantean si totusi atat de zeiesc…Cat de fragil, de gingas si de suav! Si parca i-ar lipsi ceva acestei farame de paradis abia tesut la iglita: forta.

Pe spinarea unui cal (sc)  Fat-Frumos a reusit distrugerea magicului malefic in toate peripetiile si incercarile sale. A atins apogeul beneficului cu ajutorul intelepciunii si puterii acestui animal, care aparent firav si incomparabil cu un elefant, el a servit omului in toate drumurile sale batatorite cu pietre care faceau picioarele sa sangereze si aduna in el toata rezistenta pe care o putem opune la intemperii si impedimente. Si rapid si eficient, nu poate fi egalat. Nici de camila, care rezista fara intretinere nutritiva, nici dinozaurii care erau colosi ai regnului animal. El le include pe toate si le combina intr-un mod unic, fara concurenta.  Si bineinteles ca fara concurenta, cata vreme si-a purtat cu mandrie mostenirea strabunilor in slujba bipedului comun homo sapiens.

Deci, frumusete si forta..omul e multumit, e aroma de Olimp, siguranta de fier…Ramane ultima componenta, nu si cea mai putin importanta, care completeaza „tinuta” sufletului: hrana spiritului (c). Asta se realizeaza de secole fara schimbare de reteta: contopirea eului in paginile unei carti. Nu poti sa-mi negi starea inconfundabila pe care o ai dupa ce ai citit un paragraf macar…Simti cum creste „painea” si mai tare, incepe sa semene a cozonac, pana ce deja se apropie pas cu pas ca dimensiuni de Cartea Recordurilor. Cate nu poate deslusi mintea bruta a omului primitiv iesit la nastere si cate devine in stare sa interpreteze dupa ce se slefuieste. Unde ar mai fi paradisul daca frumosul si puternicul nu sunt triplate si de intelepciune? Ce ti-ar mai putea lipsi daca le ai pe acestea trei! Trei, cifra magica predestinata! Restul vin de la sine, e de inteles, si sunt complemente dispensabile.

Si desfatare, si forta, si spiritualism…Asta e ecuatia paradisului, o vezi cat de simpla? Si tu te chinuiai sa o faci atat de complicata…

Binețe din găoace!

Eu sunt LoLo, am apărut și eu pe aici prin zonă din fărâme de fantezie, din accese excendentare de visare aiurea la cai verzi pe pereți și cu ochii pe geamul de la tren, din dorința de a lăsa amprenta scrisă a unor idei pe care sincer n-aș vrea să le flutur în bătaia vântului care mătură praful de pe trotuar. De ce LoLo? Pentru că există în țara noastră minunată o localitate (hmmm…sat, comună gen…:-?) care se cheamă Loloiasca și mi-a plăcut atât de mult numele că am zis că trebuie să o cinstesc cumva! 😀 Și unde mai pui că mie îmi place să și vorbesc mai ceva ca un papagal, iar „lolo” în spaniolă desemnează această pasăre limbută cu penet multicolor, cred că explicațiile prisosesc. 🙂

Ce-i cu mine? De unde am apărut? De pe stradă! Serios, nu e doar o replică din „Spiderman” (Fox Kids edition, 1997-2002) a lui Rynno, ci și un răspuns simplu, clar și sincer al meu. Eu a trebuit să mă născocesc pentru că simt că am o menire pe lumea asta, să fac ceva, nu știu încă ce, dar voi descoperi pe parcurs.Așa, și acum să mă prezint!:D

Eu m-am născut în toiul verii ’89, recoltă timpurie, pe undeva prin estul țării într-un oraș simpatic și de suflet pe nume Brăila, m-am căpătat cu o minte tare creață, iubesc matematica și franceza la nebunie, studiez în anul II la facultatea diplomației, sursa ASE, 20 de ani, am multe de zis, de făcut și de proiectat și un blog recent creat aici de față. 😀

Pentru că introducerile nu trebuie să fie prea lungi  fiindcă generează plictis acut, mă opresc aici și veți descoperi pe parcurs cine e LoLo. 🙂 Până atunci, o noapte bună (nu de alta, dar la mine e deja 21:00 și pentru cei care sunt rupți de la examene sau alte activități solicitante, ar putea fi oră de somn:D), sfetnic eficient și promit să vă încânt cât de curând cu ideile mele scoase de pe bigudiuri.:)

Hai vă salut!

LoLo